PLASTILINA

Cristian - el in banca, scriind la matematica (se vad patratelele de la caietul de mate, da?). In fata are tabla unde Doamna a scris ca 1+1 fac 2.

Restul sunt facute de Mihai. E adevarat ca a avut niste modele, pe niste cartoane ramase decupate de la o cutie veche de plastilina.

VISE

INTR-O COAJA O SPERANTA, autor ELEFTERIE VOICULESCU Cred ca toti cautam o carte. Nu-i asa? Aceasta era cartea mea. Si a ei. Cartea noastra. O cautam de mai bine de 10 ani. Azi am primit-o in dar! Cadou din suflet pentru suflet. Ea a primit-o intai. Si dar din dar s-a facut rai. Cartea mea... Ce dor imi era de ea! Este exact asa cum o stiam. Am ras si am plans iar, rasu-plansu intamplarilor ei nebune, cu oamenii ei frumosi si adevarati. Iubesc o carte... Sunt nebuna? Trebuie sa o cititi ca sa intelegeti. Azi am deschis Jurnalul de Vise. Cu un vis indeplinit. MULTUMESC!

INCEPUT DE SCOALA

Nu le-am spus ca incepe scoala decat cu doua zile inainte. Cristian a izbucnit in plans. Ca nu are cum sa se termine, a trecut prea putin. Trebuia sa fie mai lungaaa. Se pare ca in afara orei cand faceau teme de vacanta, restul timpului nu se stie cum a zburat. A doua zi de scoala, deja resemnati:

Alte invatatoare, colegi de anul trecut, dar si colegi noi. Aici si in clasa a 5-a este ca in ciclul primar, tot cu o doamna invatatoare, doar ca fiecare invatatoare isi pastreaza anul, asa incat copiii schimba doamnele in fiecare nou an scolar. S-au adaptat din prima zi. Cristian a ales ca in pauzele de colorat sa faca la mate (nu i-a placut niciodata sa coloreze) si e foarte incantat ca se poate. Amandoi il iubesc pe profu' de engleza.

BIBLIOTECA COCORILOR ZBURATORI

Centrul meu de liniste, locul lor de expozitie.

13 ANI

EXPERIMENTE MAI VECHI

Experimente mai vechi postate pe forumul activitaticopii.ro PAIELE - suntem in josul paginii, la GERMINA. FLORILE DE HARTIE - pe la jumatatea paginii Gasiti aici multe idei interesante.

VACANTA LA ROMA

Pe scurt, la cald. Am colindat de dimineata pana seara, traseu bine gandit si fain organizat si nu am vazut nici pe departe tot. Copiii mei sunt buni traseisti, poti sa te bazezi pe ei ca nu te lasa balta, nu cer de mancare, nu obosesc, e adevarat ca trebuie doar sa-i motivezi un pic, altfel se plictisesc si bombane marunt. Ne-am prins la timp asa ca totul a mers ca uns. Doi adulti terminati de picioare la finalul fiecarei zile, cu doi copii topaind si alergand, cerand inca o repriza de joaca la leaganul din curte. Am vazut biserici superbe, sculpturi de Michelangelo, Coloseumul, Forumul Roman, Forumul lui Traian, Castelul Sant Angelo, Muzeul de Ceara, Piata Spaniei, Piata Navona, Panteonul, Sfantul Petru, Fontana del Trevi, Bioparcul... si multe multe altele. Expozitie cu inventii Leonardi Da Vinci. Si nu in ultimul rand, Zoomarine Roma. Copiii au dormit singuri in camera lor si asta le-a placut maxim. Au putut sa se joace si sa se culce cand au vrut ei.

REVELATII

Mihai cand era mic plangea de mama focului daca ii curgea sange. Nu conta ca e un punct sau ca buba e veche de o saptamana, daca de acolo curgea sau a curs sange, era jale mare. De curand mi-a marturisit si de ce. - Eu credeam ca sangele e putin si daca incepe sa curga o sa mor. Habar n-aveam ca asta e in capul lui... In entuziasmul inceputului de inot, ca o celebrare a bucuriei balacelii de anul acesta, i-am amintit lui Cristi ca anul trecut la mare inca nu vroia sa intre in apa, decat dupa lungi insistente si sa nu-i treaca apa prea mult de genunchi. Raspunsul a fost naucitor: - Nu vroiam sa ma ud peste tot ca apoi se lipea nisipul de mine. Si mai stii, mami, ca mie nu imi placea sa fiu murdar de nisip. Vai de parintii care nu stiu sa isi asculte copiii...

CRISTI INOATA

Stirea nu e noua, e deja veche de o saptamana, dar merita consemnata. Asadar, dupa ce a visat de cateva ori ca inoata ca o broscuta, a reusit sa pluteasca de adevaratelea, fara nimic ajutator, facand pluta cu capul in apa. Poate sa-si tina respiratia inspaimantator de mult, da si din maini un pic, si din picioare, adica se si deplaseaza. Se scufunda cu capul in apa, lucru de care se ferea cel mai tare, si inoata! E atat de minunat de dulce in reusita lui si sunt atat de mandra de el! Astept cu nerabdare sa adopte un stil de inot mai linistitor inimii mele, adica sa il vad ca mai scoate si afara capul. Interesant ca si Mihai tot asa a inceput. Ca scufundac. Asa or intelege ei inotul?