MARTISOARE HOMEMADE

Acesta e facut de Cristi:

Snururi si bratari:

Si de pictat pentru diseara:

PLASTILINA SI LUMINA

Cristian azi e acasa cu mine. Il tin sub supraveghere, dupa 2 zile in care nu a fost prea bine. Asta nu-l impiedica pe Mihai sa fie gelos, ca stie el cate o sa se joace Cristi cat el o sa fie la scoala... Ne-am inceput ziua cu teme. Vroia neaparat plastilina si am crezut ca daca ii propun intai teme o va lasa balta. De unde! S-a apucat constiincios de treaba, asa ca l-a dat gata pe V de mana. Pagina lui s-a incheiat azi cu "Victorie!". Asa ca am scos plastilina si m-am asezat cuminte langa el. Din joaca noastra a iesit Rogvaiv, piticul naravas care e si in cartea de stiinte a lui Mihai. Am ales culorile, am vorbit despre ele, si cu gandul la Mihai am facut si cercul luminii. Din pacate nu se face alb cand il invartim, poate ne scoate din impas Mihai diseara.

Am avut dreptate. Cum a venit Mihai, cum s-a invartit cu succes discul nostru. Amandoi au fost martori entuziasti la transformarea celor sapte culori in lumina alba.

LIMONCELO

Sau varianta visinatei noastre, dar cu coaja de lamaie. Bautura lor traditionala ne-a cucerit si pe noi asa ca acum incercam sa o facem singuri. Iata prima faza, cea in care coaja de lamaie e lasata la macerat in alcool. Reteta: 10-14 lamai, 800 g zahar, 1 l alcool. Se foloseste doar coaja subtire galbena a lamailor care se lasa la macerat intr-un litru de alcool timp de 7 zile. Apoi se strecoara si se amesteca cu siropul (racit) obtinut prin fierberea intr-un litru de apa a celor 800 g de zahar (ei zic ca se topeste zaharul cam in 5 minunte). Pentru cele mai bune rezultate, sticla de limoncelo obtinuta se tine la frigider. Daca zic ei...

DINOZAURUL

Am vazut intr-o carte pe aici o idee usoara de a face dintr-un blat de tort un dinozaur. Si am zis ca va fi distractiv. Desi acum am coloranti alimentari in dulap, am renuntat la ei, ba chiar am luat frisca proaspata sa-l ornez, cu gandul ca vor manca copiii din el. Si cum blatul era din negresa, nu aveam cum sa ratez, nu-i asa? Cristian m-a sustinut si impins de la spate: "Hai mami, hai, acum facem dinozaurul!" Si a stat calare pe mine cand am taiat, asezat, pozat. A mancat toate micile ramasite. Ceea ce mi-a dat curaj. A lins cu placere si frisca, chiar si cand nu avea zahar (e o frisca lichida, care trebuie batuta ca cea vegetala de acasa, doar ca, surpriza, nu are zahar). A comentat un pic cand am pus solzii: " Mie nu-mi place ciocolata asta, nu vezi ce are in ea!" Era cu napolitana... Nici coltii nu i-a vrut cu caju, ca lui nu-i place caju. Asa ca m-am oprit din ornat, gandindu-ma ca asa are mai multe sanse sa fie mancat. Ei bine, am gresit. Cristian nu a mancat din tort. Si nici nu are de gand. Nu mai arata probabil la fel cu prajitura de i-a placut, desi i-am pus glazura pe cateva bucati. Cica nici glazura nu era pe prajitura pe care i-am facut-o data trecuta. Eheee... Se pare ca tocmai pot pune reteta de negresa in cui. Iata dinozaurul, pe pasi:

X SI O

PAUNUL

Am vizitat gradina lor zoologica. Si ce ne-a placut cel mai mult au fost paunii, liberi si infoiati, care mai de care mai frumos. I-am urmarit, i-am fluierat, am incercat sa ne imprietenim cu ei. In rest, gradina noastra zoologica le da clasa. Se pare ca si lui Cristian i-au placut paunii. Ieri a venit de la scoala cu o idee despre cum ar putea face un paun din hartie. Si nu s-a lasat pana nu a pus-o in practica. Gatul si capul e desenat de mine, dar la indicatiile lui. Asadar, va prezentam paunul-carte:

Iata si modelul:

NEGRESA

In sfarsit o prajitura care sa-i placa lui Cristi. Este reteta veche a mamei. Mi-amintesc ca de cate ori o facea as fi vrut sa pastreze toata prajitura in varianta ei de glazura. Este nevoie de: 4 oua 200 g faina 400 g zahar 250 g lapte 50 g cacao 1 pachet de unt Untul cu laptele si zaharul se pun pe foc pana cand zaharul se topeste. Se adauga galbenusurile in compozitia luata de pe foc dar inca fierbinte, amestecand bine. Se opresc cam 12 linguri din aceasta glazura, iar in restul compozitiei se pune, dupa ce s-a racit, faina si apoi albusurile spuma. Nu se lasa mult la cuptor, trebuie totusi sa treaca testul scobitorii. Cand s-a racit se toarna peste ea glazura. Pofta buna!

SCOALA CEA NOUA

La matematica sunt renumiti deja. Mihai e primul care rezolva si apoi este profesor pentru ceilalti colegi. Cristian castiga toate concursurile de matematica, lasand-o cu gura cascata pe invatatoare: "Cum e posibil ca un copil venit de atat de putin timp in clasa, nefamiliarizat inca cu limba, sa fie mai bun decat toti ceilalti copii. Cumva nu sunt eu o invatatoare buna?" Nu. Raspunsul e ca le place matematica, iar lui Mihai ii place sa-l invete pe Cristi. Mihai isi termina toate temele la scoala. La inceput am fost suspicioasa. Dar toti profesorii nu stiu cum sa mi-l mai laude, iar mai nou citeste in engleza. Cristian are teme. Intr-o noapte, dupa ce l-am trimis la culcare, a venit in camera mea si mi-a zis plangand: "mami, tema mea pentru scoala nu e facuta". In acea seara il laudasem pentru cat facuse din Abecedar, si da, uitasem si eu de tema lui pentru scoala engleza... Asa ca am aprins lumina si am facut impreuna temele. A fost tare fericit. "Mihai stie sa vorbeasca cu toti colegii", asa mi-a spus intr-o zi doamna lui invatatoare. "Este uimitor cum stie sa se faca placut de toti". Pentru mine conteaza enorm ca merg cu placere la scoala. Ca se descurca singuri si fac fata cu brio tuturor noutatilor care ii inconjoara. Si ca in fiecare zi castiga un capital inestimabil de incredere! Acestea sunt caracterizarile lor din ianuarie.

DOR

- M-a intrebat Manu ce as vrea sa fac daca as veni in Romania. As vrea sa merg la sala! Tare as vrea. ... Stiu, dragul mamii, stiu. Mihai, 21.02.2012

VALENTINE'S DAY

Noi nu sarbatorim Valentine's Day. Dar la scoala de aici e o intreaga nebunie, cam cum e la noi de martisor. Asa ca a trebuit sa facem pentru colegii de clasa (la Cristian pentru toti cei 25 de colegi...) ceva. Felicitarile cu iarba din ace de brad sunt creatia lor, dupa ideea lui Mihai, la fel si cealalta felictare mare inima (Mihai). Inimile origami sunt tot ale lui Mihai, iar felicitarile cu inimi si catel sunt dupa o idee de pe net. Ca de altfel si cateva din celelalte maruntisuri (ideea de cosulet mai ales, care lui Cristi i-a placut foarte mult).

BARCA

A lucrat cu drag, s-a bucurat de toate bilutele rasucite pe care le-a facut, iar Cristi s-a alaturat entuziasmului lui, prinzand curaj si facand si el cateva. Rotocoalele au fost intai soldati, apoi armate, pentru ca in final sa devina o ... barca.

Prima barca quilling a lui Mihai. Viseaza la ea de cand i-am aratat pe net un site cu corabii quilling si n-a mai avut rabdare sa o faca mai mare. Dar noua ne place mult si asa.

REPLICA

Prima intrebare cand a venit de la scoala a fost: - Mami, mi-ai facut? Si toata seara si-a facut de lucru cu el, fericit. Azi mi-a facut o surpriza. Mi-a facut el mie unul.

JOC

Mi-a amintit dimineata. - Mami, cand ma intorc imi dai ce mi-ai promis ca-mi faci, da? Sa caut cuvintele... Nu uiti, da? Tema preferata a lui Cristi... doar ca o vrea si in romana. Maine-poimaine imi cere sa-i fac rebusuri...

Tartele sunt preferatele mele. La inceputul casniciei mele faceam tarte foarte des, atat de des ca pana la urma m-am saturat. Pe atunci foloseam formele mici de tarte din care ma chinuiam sa scot intregi micile forme. Apoi trebuia sa le spal sa ca le folosesc iar... ca nu aveam decat 10. Reteta o am de la mama lui Marius si rezultatul este cel putin la fel de bun ca tartele de la cofetaria Liliana... Ei bine, am reinviat tartele. O prietena mi-a dat o idee geniala - sa folosesc tava cu formele de muffins. Acum totul e mai usor, iar rezultatul este spectaculos. Reteta am postat-o pe activitaticopii.

ZAPADA

Se spune ca, o data la 50 de ani, mai ninge si in sudul Italiei. Cica si iarna trecuta a fulguit intr-o zi, cat sa iasa copiii cu pahare de plastic afara si sa incerce sa prinda din zbor, zapada. Azi dimineata insa, chiar s-a depus. Strat mic, dar care rezista inca. Numai bun pentru a trezi copiii altfel. Cristian m-a luat in brate de parca eu o ninsesem peste noapte, special pentru ei. O fi nins si pentru ca si-au dorit atat de mult?

CEL MAI RAPID MIC DEJUN

2 cutii de ton, porumb dupa gust si o jumatate de lamaie.

FRANTURI DE JURNAL

Cristian si-a terminat cartea cu Robin Hood. A citit ultimele 3 pagini in fuga, incrancenat si alungand somnul care-l facuse cateva clipe mai devreme sa lase cartea si sa recunoasca: "Mami, eu ma culc" - lucru rar la noi, somnul fiind o rusine, nu o necesitate. Si s-a ambitionat pentru ca, privindu-l cum se cuibareste pe perna si inchide ochii, am remarcat mirata ca e aproape de finalul cartii. Asa ca nu s-a lasat pana nu a terminat, trimumfator si mandru cum numai el e cand face ceva, apoi s-a dus la biblioteca spunand: "Acum am sa-mi aleg alta carte!". Si chiar asta a facut, sub privirile mele uimite. Mihai rezolva probleme la matematica, din manualul de acasa. Si le scrie frumos, cu toti pasii si cu drag. Le corectez calup, noaptea tarziu, si mi-e ciuda ca doarme si nu pot sa-l laud atunci, cand mi-e sufletul plin de el. A doua zi nu mai suna la fel, dar nu uit sa-i spun cat de mandra sunt. In rest mai citeste la istorie si cand si cand, la geografie. Restul materiilor sunt neatinse, va trebui sa le pregatesc un pic ca sa fie la fel de interesante. De manualul de romana ne ferim amandoi, deocamdata tinem aproape citind. Cristian este la litera s mic. Lucram in salturi, nu vreau s-o perceapa ca pe-o corvoada. Azi Cristian s-a plans cel mai tare. Nu-i placea s-ul deloc, l-a urat de-a binelea, ca in final, dupa ce mi-a explicat de ce isi alege el cuvintele din Mos Arici, sa ma roage sa mai faca un rand de s, ca acum i se pare usor, si parca termina pagina mai repede decat daca ar scrie cuvinte. Apoi a venit si m-a intrebat: - Mami, cum ma cheama pe mine, Cristi sau Cristian? Si a zambit smechereste: - Acum pot sa scriu Cristian. Stiu toate literele. Si in Mos Arici nici nu s-au prins ca pot sa scrie asta, habar n-au. A terminat si cartea cu Pinochio spus in romana si engleza. N-a citit decat randurile in romana. Era repovestita, si a fost cam dezamagit: - Astia au spus altfel povestea, si au facut-o mai scurta. Si au si inventat. Asa ca acum a sarit la chestii mai serioase: Jurnalul unui pusti 4. Pentru ca pe celelalte le stie, a mai silabisit din ele, iar pe Mihai nu l-am putut opri sa i le povesteasca si sa i le citeasca Eu... Ma simt amortita. In casa-i frig. Afara ploua. Ma trezesc uneori si am impresia ca am geamurile deschise. Rapaitul ploii se aude ca pe o foaie de cort. Stiu ca in Romania e ger, si-aici duduie caloriferele cand afara temperatura e cu plus, dar mainile imi ingheata pe carte si ma simt ca in copilarie, pe vremea lui Ceausescu, cand doar in bucatarie era cald. Si ma gandesc la ilicul de lana si la halatul de monton de mi-l facuse mama. Nu-mi place frigul. Copiii nu-l simt, sunt mereu in miscare. Doar eu. Dar am o carte noua. O carte pe care n-am indraznit sa o cer. Am primit-i cadou si mi-e draga. Cineva a stiut ca o vreau si m-a facut fericita. Multumesc, Manu! Si am si alte carti, cerute arzator, intr-o noapte am sa scriu si despre ele. Mama imi trimite mancare. Aceeasi frica veche ca nu am ce manca... Inca nu a inteles ca dintre toate ale ei, la mine a ajuns placerea de a gati. Ma doare dorul ei. Il simt si cand nu vorbesc cu ea. Si n-am invatat inca sa o linistesc. Si-n felul in care trimite din putinul ei, asa cum bunicii mei le trimiteau lor, ca o traditie, sa le fie copiilor bine... ca-s departe.