Copiii duc dorul zapezii. La scoala au facut tot felul de minuni, vi le voi arata daca ma lasa netul. Incep prin a vi-l prezenta pe omul de zapada pe care Cristi a vrut neaparat sa-l faca, ca pe cel de la scoala nu l-am vazut, si zau daca nu a avut copilul dreptate, chiar merita.
Are si o poezie omul asta. Cristi ne-a spus-o cu o zi inainte de a ni-l darui, intr-o engleza cu accente nemtesti, nerabdator si mandru, cu tot cu coregrafie. Nici atoatestiiutorul google nu ne-a putut ajuta sa-l intelegem. Abia cand am primit cadoul de la scoala, cu omul de zapada facut acolo, ambalat frumos si cu poezia capsata festiv pe punguta cadou, ne-am dumirit. Desi spusa de la coada la cap, asa cum am si trait-o, povestea acestui om de zapada ne va descreti fruntile multa vreme de aici incolo.
Cum se face: se ia un sapun, o razatoare si un pic de apa. Se lasa copilul sa-si arate forta si indemanarea pe coltii ascutiti ai razatoarei metalice, apoi se preia initiativa, fara ai stirbi increderea in sine. Restul e o joaca de copil.
