vineri, 7 octombrie 2011

OSCAR SI TANTI ROZ

Cand am citit cartea ma gandeam intruna la Mihai. Ce-ar gandi el daca ar citi asa ceva? Am cautat cartea peste tot, o vroiam noua sa i-o pot face cadou. N-am gasit-o. Pana la urma m-am dat de trei ori peste cap si-am adus povestea acasa. I-am asezat-o pe birou si-am asteptat. N-a citit-o. Asa ca intr-o seara am inceput sa le-o citesc eu. Lui Cristian nu i-a placut. Lui Mihai da. Dar nu atat de mult incat s-o si termine...
De cand am citit Oscar si Tanti Roz, Eric-Emmanuel Schmitt a devenit unul din autorii mei de suflet. Am devorat tot ce-am gasit scris de el, cu speranta de-a regasi emotia si adevarul din Oscar. Nu mi-a placut tot. Ba chiar, pe ici pe colo am fost chiar dezamagita. Dar pentru povestea lui Oscar, il iubesc in continuare.
Piesa de la Teatrul Bulandra am vrut s-o vad de cand am citit cartea. dar nu s-a mai jucat. In fiecare saptamana am verificat site-ul teatrulul, sperand. Asa se face ca acum, cand in sfarsit s-a afisat ca se joaca iar, am fost printre primii care au sunat pentru rezervari. Am cumparat 2 bilete, fericita la gandul ca-i voi face cadou sotului meu o piesa de colectie. Doar ca el n-a putut veni. Asa ca m-am reintors la primul gand: Mihai.
Cum a fost piesa? EXTRAORDINARA! A fost mult mai frumoasa decat mi-am putut eu imagina. Atata suflet si-atata emotie... nici n-am crezut ca este posibil.
Mihai a fost delicios in timpul spectacolului. N-a lacrimat ca restul spectatorilor, mi-a zambit complice la fiecare copilarie, a ras, a suferit alaturi de Oscar si-a inteles, iar la final a aplaudat din tot sufletul. Inainte de spectacol l-am intrebat daca vrea sa cumparam flori. M-a refuzat, era primul lui spectacol de oameni mari si nu s-ar fi simtit in largul lui. Dar mi-a zis ca o sa-i aplaude daca o sa fie frumos. La finalul piesei si-ar fi dorit sa aiba flori. Si nu-mi amintesc sa-l fi vazut vreodata aplaudand asa.
Nu mi-a spus nimic cand m-a vazut plangand, dar m-a luat de mana si m-a rugat sa mergem pe jos acasa. Si ne-am bucurat de tot ce ne-a iesit in cale, si mi-a povestit, incepand cu Oscar si terminand cu serialele de desene animate care i-au placut, si-am respirat toamna bucuresteana, si-am admirat "tot ce nu poate vedea din masina".
Mihai al meu.