- Dar eu n-am auzit cutremurul...
Cristian, 04.09.2011

Cristian iese de la ora de engleza cantand: Ja, Ja, Ja, ich bin Cristi, do bist...
04.09.2011

Scoala noastra
Cand s-a pus problema duminica cum facem cu mersul la scoala, Mihai a zis, maine in nici un caz nu lipsesc.
Seara imi povesteste cate-n luna si-n stele, toate de la scoala. Ii place la scoala. Ii e draga doamna.
- Stii mami, la scoala a fost frumos.
Nu bine, frumos...
Si nu mi-a reprosat ca nu l-am trimis in ultima excursie, pentru ca vroia si la karate, si la teatru.

Cristian - in nici o dimineata nu a zis ca nu vrea la scoala. Ieri a plans un pic la trezire, dar doar pentru ca am spus eu ca o sa intarziem. Aseara si-a facut pentru prima oara ghiozdanul singur. Si la culcare mi-a zis: abia astept sa se faca maine.
Ii place si la scoala, si-i place si drumul pana la scoala, cand asculta amandoi la mp3-ul meu melodiile Voltaj.De ora de germana, ce sa mai zic. E o premiera la noi sa vina copilul acasa si sa cante toata ziua cantecelul facut la ora de limba straina. Cica a fost atat de bun la ora de neamta, incat a castigat un joc. Impreuna cu ceilalti copii care au stiut foarte bine s-a jucat statuile, iar doamna de germana le-a cantat. E foarte atent sa aiba temele facute si nu ma asteapta pe mine pentru asta. Si deocamdata imi comunica tot ce spune doamna, si-are grija nu cumva sa uit.

GHIPS, SAU CUM NE PREGATIM NOI DE CAMPIONATUL MONDIAL

Pe Mihai il durea piciorul de saptamana trecuta. Dar doar la sala cand il forta mai mult. Duminica insa s-a plans mai tare. Cand Mihai iese din antrenament e ceva serios. Probabil ca i-ar fi trecut ca si saptamana trecuta. Dar daca nu-i trecea? Acum Mihai are piciorul in ghips. Nu e nimic grav, nu-i fractura, nu-i nimic, trebuie doar imobilizat un pic pentru a-si reveni. Speram ca joi la control sa-l dea jos. Daca doctorul asa a zis ca-i mai bine, asta e. Important e ca nu-l mai doare. Acum il jeneaza ghipsul... Si toti suntem dati peste cap, pentru ca ghipsul lui ridica multe probleme de rezolvat altfel. Drumul pana la scoala si inapoi a devenit o aventura, unde mai pui ca am mers si la teatru duminica si ieri. Dar ne-am descurcat, iar de azi e mai simplu, Bicu a rezolvat 90% din complicatii.
Nu i-a fost usor sa se lase ajutat. Baiat mare acum, i se parea rusinos sa il duca mama in brate. Si-n nici un caz in curtea scolii... Dar pana la urma, cu cantec si voie buna, m-a lasat sa-l duc pana la usa clasei, apoi m-a invitat sa stau cu el in banca pana venea Doamna. N-am stat atat de mult, dar mi-a placut ca nu l-am deranjat.
Si mi-a placut si sa-l tin in brate, asa cum nu l-am mai tinut de ani de zile, si sa pot sa-i pup obrazul fin, pe care nu-l mai prindeam decat in fuga, cand si cand. S-a abandonat in bratele mele cu bucuria cu care o facea cand era mic. Si asta mi-a tinut spatele drept.

Cristian e gelos pe ghipsul lui Mihai. Ar vrea si el sa fie dus in brate, sa i se permita asa de usor sa manance in sufragerie, sa fie ajutat cand se imbraca. Ar vrea sa aiba si el autograf de la solistul formatiei Voltaj, asa cum are Mihai. Pentru ca, am uitat sa spun, duminica la teatru Mihai s-a intalnit cu solistul formatiei lui favorite. Si a lui Cristi, evident. Si ghipsul i-a dat tupeul de care avea nevoie sa ceara un autograf. Asa ca avem scris cu pixul pe ghipsul inca umed atunci, semnatura si dedicatia. Da, nu prea se vede, dar cui ii pasa?

Si sa nu uit sa scriu ce m-a impresionat cel mai mult de cand ne jucam cu ghipsul asta nou. Mihai e cu ochii pe mine cand il tin in brate. Un singur oftat sau o urma de durere pe chipul meu si vrea jos. Mihai nu vrea sa imi fie greu. Degeaba cant, degeaba fac glume. Ma simte. Si asta imi da putere. Si-mi tine spatele drept...