OMUL NOSTRU DE ZAPADA

Aici nu ninge decat intamplator, cica o data la 50 de ani. La pranz e primavara, iar noaptea e rece, ca intr-o toamna tarzie si umeda; faci focul in casa si astepti sa vina a doua zi soarele sa faca iar primavara. Cand bate vantul e treaba serioasa, uneori am impresia ca o sa zbor ca Doroty cu casa cu tot.
Copiii duc dorul zapezii. La scoala au facut tot felul de minuni, vi le voi arata daca ma lasa netul. Incep prin a vi-l prezenta pe omul de zapada pe care Cristi a vrut neaparat sa-l faca, ca pe cel de la scoala nu l-am vazut, si zau daca nu a avut copilul dreptate, chiar merita.
Are si o poezie omul asta. Cristi ne-a spus-o cu o zi inainte de a ni-l darui, intr-o engleza cu accente nemtesti, nerabdator si mandru, cu tot cu coregrafie. Nici atoatestiiutorul google nu ne-a putut ajuta sa-l intelegem. Abia cand am primit cadoul de la scoala, cu omul de zapada facut acolo, ambalat frumos si cu poezia capsata festiv pe punguta cadou, ne-am dumirit. Desi spusa de la coada la cap, asa cum am si trait-o, povestea acestui om de zapada ne va descreti fruntile multa vreme de aici incolo.
Cum se face: se ia un sapun, o razatoare si un pic de apa. Se lasa copilul sa-si arate forta si indemanarea pe coltii ascutiti ai razatoarei metalice, apoi se preia initiativa, fara ai stirbi increderea in sine. Restul e o joaca de copil.

IANA VRAJITOAREA POZNASA

Despre Iana scriam la inceputurile acestui blog ca face minuni. Ei bine, Iana chiar este o vrajitoare poznasa. De data aceasta m-a gasit ea pe mine. Nu-i vorba ca o luasem cu mine, alaturi de 'Legenda ariciului', inghesuita in bagajele mele de suflet, cele cu carti.
Povestea Ianei a fost reeditata la sfarsitul acestui an si are in plus aventuri noi. Se poate cumpara si de pe Amazon. Autoarea are multe alte carti tiparite si, foarte important, o putem gasi acum sub numele de ANASTASIA POPA.



Iana este in viata mea, o poveste frumoasa. Asa a fost de cand am descoperit-o. Am primit-o cadou, peste orice bariera de distante sau de trafic, si mi-a luminat ziua. A reusit ceea ce nimeni si nimic nu reusise pana acum, sa ia copiii de la jocul de WII. La inceput a vrut Mihai sa vada ce e nou. Isi amintea de ea ca fiind 'cartea aceea' care i-a placut foarte mult. Apoi a fost Cristi care nu ma mai lasa sa ma opresc din citit. Dupa primul capitol Mihai si-a descatusat amintirile si l-am oprit cu greu sa nu spuna tot. Intr-un final am plecat dintre ei, iar Mihai a ramas citind mai departe cu voce tare. Cateva ore mai tarziu, Marius a gasit povestea si a ramas si el ... citind. E prima oara cand il vad asa prins de una din cartile copiilor.
Cum spuneam, Iana este o vrajitoare. Poznasa.
Multumesc, doamna ANASTASIA POPA!

CRAI NOU

MOS CRACIUN, ESTI CEL MAI TARE

Asa canta Mihai azi noapte, cu crocodilul lui Ikeea in brate. Cristian si-a pus de gat sarpele rosu, cel pe care uitase sa-l scrie in scrisoare anul trecut si la care a jinduit un an intreg, si cu mainile libere a imbratisat masina si ciocolata cea mare pe care le trecuse in scrisoarea cu dorinte de anul acesta. Apoi totul a disparut in favoarea unui joc simplu de constructie, cu piese de lemn colorate si usor imbinabile. Intr-un tarziu, cand am verificat daca Mos Craciun a gasit fursecurile, Cristian a descoperit jocul de WII. Si cu el in brate a fugit spre Mihai, strigand si chiuind. In acel moment toate ierarhiile au disparut. WII-ul mult visat, cum a stiut el Mosul cel bun, si cat a fost el de darnic ca l-a adus...
S-au culcat in jur de ora 3. Iar azi, toata ziua, au fost WII. Si stiti ceva, jocul asta WII are si un arc cu sageti, exact ca ala adevarat pe care si-l doreau ei si noi nu...
Un alt cadou surpriza a fost CD-ul cu Apolodor in engleza, scris parca special pentru noi. Ascultat azi noapte, in timp ce copiii contruiau cu piesele de lemn, a starnit valuri de duiosie si de bucurie. Mosul se pare ne-a trimis special acest CD, imbinand limba engleza cu romana, caci altfel de ce ar fi cantat cineva asa? Ada Milea, o comoara, ca de obicei.
Si noi cei mari am primit cate ceva, cu miros de Romania si de dor.
Mos Craciun, misiune indeplinita!

SCRISOAREA LUI MOS CRACIUN

Anul acesta Mosul a intampinat serioase probleme. Am schimbat adresa, cu tara cu tot, posta nu l-a ajutat deloc, iar pe aici pe unde suntem, copiii nu-l prea cunosc, stiu doar ca aduce daruri si accepta in rolul lui tot felul de Mosi falsi. Dar cum noi suntem cuminti, Mosul nu s-a lasat. Intai a sfidat obiceiurile zonei si-a facut rost de un brad adevarat si VIU, cum n-am mai avut niciodata, pe care l-a dus, numai el stie cum, in garaj. Ne-a lasat si pamant si un ghiveci mare, ca sa putem avea grija sa ramana viu si de aici incolo. Apoi a facut el ce-a facut si a lasat azi intre crengile bradului, raspunsul la scrisoarea lui Cristian, cel care anul acesta nu s-a lasat si-a reusit sa incropeasca o scrisoare Mosului, in speranta ca nu ne va uita si ne va gasi pe unde om ajunge.
De cand cu plecarea, cea mai mare grija a copiilor a fost, dupa grija scolii: o sa mai vina Mos Craciun la noi? Cum o sa stie unde o sa fim...
De aceea, atunci cand au gasit bradul, Mihai a dansat de bucurie. Din acelasi motiv azi au fost asa de absorbiti de scrisoarea Mosului ca nici nu au mai avut rabdare sa anunte ca a sosit. Cum a citit Cristi scrisoarea? Cum a stat Mihai si-a citit peste umarul lui, tresarind fericit de cate ori era vorba si de el acolo? Emotie, fericire, incredere. Mosul ii iubeste si nu i-a uitat. Povestea continua, mai credem inca in minuni. In darurile care ating sufletele, in bucuria care ramane ca o steluta norocoasa in amintirea unor copii.
Mos Craciun, te iubim!



Acum asteapta fericiti ziua de maine. Cristian inca se mai minuneaza de stelutele primite, aseaza cu mare grija scrisoarea in plic, dupa ce-o desface si-o analizeaza iar si iar. Nu se mai mira ca Mosul stie tot, nici ca mami lacrimeaza cand o citeste. Gaseste raspunsuri la intrebarile lui Mihai, si impreuna inlatura orice indoiala, pentru ca Mosul lor este cel adevarat. Mihai a aflat ca numai cine crede se poate bucura de magia Craciunului, asa ca nu se mai mira ca sunt asa multi copii care primesc de la parinti cadourile.
Acum, cea mai importanta grija e sa avem fursecuri maine. Cristi face tot posibilul sa nu uit, vrea sa aiba cu ce-l intampina pe Mos Craciun. Stie ca maine va veni la noi si ca va putea sa stea de vorba cu el in ROMANA.
Sa vedem...

CAMPIONATUL MONDIAL DE ASHIHARA KARATE

Pentru noi acest Campionat a insemnat mult mai mult decat sport si performanta. A fost ultima caramida romaneasca, pragul inaintea plecarii in Italia. A fost locul unde au inceput si s-au sfarsit toate. Pentru prima oara in viata lui, Mihai a rabufnit la sala. Sala de karate, unde toate durerile si toate virozele dispareau, a fost de data asta locul unde s-au spart toate bubele. Pentru ca in Italia, Ashihara nu exista, pentru ca Mihai nu si-a dorit sa plece, si pentru ca Mihai iubea antrenamentele. A reactionat violent, organic, cu toata forta lui de copil emotiv. Si-a fost greu. Sa fiu sincera, m-am speriat ingrozitor. Am vorbit mult, am ascultat infinit mai mult. Si-am inteles. Si-am avut noroc de prieteni si de oameni buni si priceputi. Si-a trecut. Asa ca ultimele antrenamente pentru Mondiale au fost in regula, exceptand mici accidentari care m-au mai albit pe mine un pic. Si-a venit si ziua cea mare, am ajuns la timp, insotiti de o parte a familiei. Din momentul in care s-a imbracat in kimono, emotiile mele au scazut, in timp ce ale lui abia incepeau. A evoluat impecabil. Asa cum m-a obisnuit, pe suprafata de concurs a fost extraordinar. La finalul a 2 probe de concurs, a cucerit alaturi de echipa din anul acesta, medalia de bronz la kata sincron. Nu a mai suferit ca altadata ca nu a cucerit cupa. A trecut peste, si-a zambit, si s-a jucat, si s-a bucurat de toti prietenii care au venit sa-i vada si sa-i sustina. S-a bucurat de aceasta zi in fiecare moment, fara sa se gandeasca la ziua urmatoare cand urma sa ne luam zborul spre o tara nedorita si plina de necunoscute. A savurat tot, si-a revazut si prietenii din tara pe care-i intalneste doar la campionate sau in cantonamente. Si-apoi, cand s-a inserat bine, a acceptat sa plecam. Si-a mai primit un cadou, pe Relu. Care a venit special pentru ei sa-si ia ramas bun. Inca o data. Si-au fost fericiti iar, savurand fiecare clipa. Cat pentru 3 ani.

ITALIA

A trecut o luna de cand am ajuns aici. Copiii au deja 2 saptamani de scoala si, ceea ce e cel mai important, le place foarte mult. Incep la 8 si un sfert si termina la ora 15.15 si li se pare ca stau prea putin. Au doua ore de engleza intensiv, 2 pauze de joaca, pauza de masa, in rest matematica, arta, stiinte si restul orelor. Doamnele invatatoare fac tot ce se poate ca ei sa inteleaga si au spus ca sunt cei mai destepti copii din clasa. Romanii si turcii se pare ca sunt de departe cei mai instruiti copii. Acum, sper sa si ramana asa...
Au deja prieteni, Mihai e recunoscut pe strada de o multime de copii, mai nou si parintii stiu de el. Cartea lui de vizita ramane cocorul origami. Cred ca toate profesoarele lui au cate un cocor, la fel si doamnele de la cafenea, iar colegii lui invata de la el cum se face. Alt atu al lui sunt katasurile, pe care le executa cand ti-i lumea mai draga, dar care impresioneaza intotdeauna.
Cristian a stralucit din prima zi cand a copiat o pagina intreaga cu cuvinte in engleza, e adevarat, scrise cu litere de tipar, dar corect si ordonat.
Si-n timp ce doamnele nu mai pridideau sa-l laude, el juca piatra-foarfeca-hartie cu colegul de masuta, un pusti turc. Si radea, si era fericit. De unde dimineata il lasasem speriat... si plecasem cu inima stransa si cu ochii plini de lacrimi...
Asadar, am trecut cu brio ce era mai greu, adaptarea la scoala.

Si pentru ca am fost atat de cuminti, ne-a gasit si Mos Nicolae, desi nu eram inca in casa noastra, iar Mos Cracin azi ne-a adus bradul mult visat. Minune, pentru ca in Italia nu se mai taie brazi - sunt pe cale de disparitie - si toata lumea are brazi din plastic. Mihai a dansat de fericire, el a fost cel care a descoperit bradul. Cea mai mare frica a lor era ca Mos Craciun nu-i va gasi. Toti Mos Craciunii intalniti vorbeau engleza, plus ca erau falsi, asa cum si brazii erau fals - mergeau langa ei si-i miroseau si veneau asa dezamagiti... Si oare va stii Mosul unde vor sta ei, sau ii va cauta in Romania... Asadar, Mosul ne stie adresa. Si cum spiridusii Mosului lucreaza de zor, se pare ca ii asteapta si alte surprize.


va continua