luni, 28 septembrie 2009

MULTUMESC

Doctorului meu
Un doctor mort de oboseala, care nu pleaca acasa (desi trebuia de mult) pentru ca inca mai are paciente de vazut. Isi rupe din timpul lui si pentru cineva necunoscut care-i cere un sfat. Si ii explica pe-ndelete, simtind poate ca de vorbele lui depinde linistea acelui om.
Acestui doctor nu-i voi putea niciodata multumi indeajuns.

MOMENTE

Un domn care da de baut din causul palmei unui catel, dintr-o sticla pe care o avea la el. Era intradevar catelul lui, dar grija cu care a facut-o...

Un bunic care colora cu creta pe asfalt, nepotii se jucau deja cu altceva si el ramasese cu creta. Era ca un copil bucuros ca are voie sa deseneze.

Un el si o ea, el ii punea sireturile la niste tenesi ieftini, probabil atunci cumparati. Dupa ce a terminat i-a luat papucii de plastic pe care-i avusese in picioare si i-a impachetat cu grija. Cata tandrete in aceste gesturi simple...

Un director de firma, pe care-l vad adesea in drumul meu spre serviciu ingrijind dimineata curtea din fata magazinului. Azi desfacea pungute cu resturi stranse pentru catelul din curte.