Azi am venit acasa plina de avant. E adevarat ca n-am dormit mai mult de 5-6 ore pe noapte toata saptamana. Dar e ziua lui Mihai, deci nimic altceva nu mai conta. Gresit. Cand am intrat in casa am gasit o bunica suparata. Culmea, pe nepotul favorit. Cristian incepuse oricum ziua prost(a urlat ca nu-i placea bluza pentru gradinita - desi era o bluza purtata cu placere in alte dati). De data asta facuse ceva mult mai rau: daduse in Mihai. Si aruncase ceaiul facut de buni. Si plansese pe drum de la gradi inapoi. Dar astea-s fleacuri. Dar ca a dat in fratele lui e grav. Si asta nu se lasa fara pedeapsa. Dar ce pedeapsa?! Eu planuisem ca ne jucam si ca pictam globuri... Mos Nicolae si batul lui. Asta era! Si l-am certat zicand asa intr-o doara ca nu-l vad bine, ca Mosul sigur se va supara si nu ii va aduce nimic, decat o nuia ca tuturor copiilor care nu-s cuminti. A ras si si-a vazut de treaba. Cica nu-i pasa.Hm, teatru, dar teatru jucat bine. Ca doar e talentat puiul mamei.
Eeeee, dar au mai trecut cateva ore. Acum e singur in patul lui si ma roaga frumos sa doarma la mine in pat... Mai are putin si va dormi ca un ingeras. Cine-s eu sa-i rapesc bucuria adusa-n prag de sarbatori de mult asteptatul Mos? Si oare nu a facut toata galagia asta ca sa iasa din umbra aruncata asupra lui de ziua lui Mihai? Mmmm... Sa vina Mosul cu un bat? Sau cu dulciuri si surprize? Poate asa va tine minte ca nu are voie sa mai ridice mana. Poate se va supara pe Mos si va face tot ca el... Oare? Vom vedea...
vineri, 5 decembrie 2008
Ne facem mari?
- Mami, vino sa te pup.
- Vin mami, vin.
- Ca esti frumoasa mami. Ca ti-ai pus cerceii cu fluturasi….
Cristian, 04.12.2008
Agitatie, nervi, timpul parca imi zboara printre degete, am senzatia ca nu mai am timp sa fac nimic. Imi promisesem ca o sa stiu tot ce se intampla cu copiii mei, ca o sa am timp sa-i ascult si sa ma joc cu ei. Ei bine, nu am timp. Nu am timp si mi-e ciuda. Am o groaza de planuri cu ei, pentru ei. Si le aman de la o saptamana la alta.
Azi Mihai implineste 7 ani. Au trecut deja 7 ani. Prea repede. Si eu dimineata am plecat fara sa-i zic LA MULTI ANI! Deci intram in banal? Nu, pentru ca ieri l-am serbat toata ziua. Si azi cand ajung acasa o luam de la capat.
Acum 7 ani nascandu-l m-am nascut din nou. Si viata a devenit o poveste frumoasa. Ii multumesc ca mi-a redat copilaria, ca pot inca sa ma bucur de fluturi, frunze, animalute, creta, role, povesti, lipici, jucarii...
Ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce am trait alaturi de copiii mei. Si-mi doresc ca povestea sa fie fara sfarsit.
Dupa o zi urata la serviciu, am ajuns acasa si mi-am pupat copiii. Si-am simtit prin toti porii ca ei sunt mult mai adevarati decat tot ce traisem peste zi. Si m-am zarit in oglinda. Zambeam.
- Vin mami, vin.
- Ca esti frumoasa mami. Ca ti-ai pus cerceii cu fluturasi….
Cristian, 04.12.2008
Agitatie, nervi, timpul parca imi zboara printre degete, am senzatia ca nu mai am timp sa fac nimic. Imi promisesem ca o sa stiu tot ce se intampla cu copiii mei, ca o sa am timp sa-i ascult si sa ma joc cu ei. Ei bine, nu am timp. Nu am timp si mi-e ciuda. Am o groaza de planuri cu ei, pentru ei. Si le aman de la o saptamana la alta.
Azi Mihai implineste 7 ani. Au trecut deja 7 ani. Prea repede. Si eu dimineata am plecat fara sa-i zic LA MULTI ANI! Deci intram in banal? Nu, pentru ca ieri l-am serbat toata ziua. Si azi cand ajung acasa o luam de la capat.
Acum 7 ani nascandu-l m-am nascut din nou. Si viata a devenit o poveste frumoasa. Ii multumesc ca mi-a redat copilaria, ca pot inca sa ma bucur de fluturi, frunze, animalute, creta, role, povesti, lipici, jucarii...
Ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce am trait alaturi de copiii mei. Si-mi doresc ca povestea sa fie fara sfarsit.
Dupa o zi urata la serviciu, am ajuns acasa si mi-am pupat copiii. Si-am simtit prin toti porii ca ei sunt mult mai adevarati decat tot ce traisem peste zi. Si m-am zarit in oglinda. Zambeam.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
