vineri, 10 noiembrie 2017

Scoala in Germania - inceputuri

        Am plecat cu gandul ca le va fi sigur mai bine in scoala din Germania, decat acasa. Mihai isi gasise locul la liceu in tara, era apreciat si notele veneau ca o urmare aproape fireasca a faptului ca isi gasise un rost. A fost primul in clasa lui. Nu ne asteptam la asta si intr-un fel mi-a fost teama ca ii stric linistea.
       Cristi ura scoala. Cand invata lua 10, altfel lua 8. Se straduia pentru ca insistam noi, visa la homeschooling ca sa scape de "inchisoare". La el am stiut ca e un pas bun sa plecam, desi aveam inima indoia stiind ca nu-l putem da la internationala.
       Sunt amandoi in sisteme private, doar ca unul e mai privat ca altul, adica scoala lui Mihai este o scoala internationala, cu predare in engleza, costa infiorator de mult, dar ii ofera sansa de a da bacalaureatul international. Scoala lui Cristi are predare in limba germana si ofera mai multe ore de limba engleza decat o scoala de stat. Ofera in plus si rabdarea ca elevul sa ajunga la un nivel satisfacator al limbii germane, urmand orele in clasa a 7-a, asa cum era firesc in evolutia lui de elev. Dar asta e alta poveste.
        Mihai s-a acomodat foarte bine, cel putin asa sustin profesorii si asa simtim si noi. Este apreciat, isi afirma independenta si nevoia de a-i lasa mana libera in ceea ce priveste invatatul. Are de dat un test in primavara, test pentru care ceilalti s-au pregatit un an si jumatate. Nu este speriat si chiar daca are de citit in plus la istorie sau geografie, materia este altfel. Profesorul de istorie isi publica lectiile pe site-ul scolii ca pe niste articole, cand au invatat despre Hitler au avut un program pe calculator prin care puteau sa vorbeasca direct cu Hitler si sa-i puna intrebari. La mate la probabilitati au facut un joc in clasa pe care l-am jucat apoi si noi acasa o seara intreaga. La biologie a luat maximum la test pentru ca profesoara are un fel de a spune denumirile complicate ca le reti din clasa. Iar profesorul de informatica este foarte tanar si vorbeste despre elevii lui ca fiind "copiii lui"; el cred ca ar putea deveni un mentor pentru Mihai.
        Cristi are de dus o lupta. Aceea de a demonstra ca se descurca in germana, asa cum a sustinut pana acum. S-a dovedit a fi mai greu decat s-a asteptat, este perioada de teste acum si este prins intr-un morman de noutati pe care nu le intelege 100%. Si mai are de invatat si franceza pentru a-i ajunge din urma, dar se pare ca acolo am depasit hopul. Are putine teme, se straduie sa le faca cat mai bine. Din pacate ajutorul nostru este marunt, asa ca tot greul cade pe umerii lui, iar el se zbate sa se elibereze de ideea ca are mult de muncit pentru limba germana, inca nu poate sa se bucure ca manualele sunt frumoase, colegii ok, temele scurte. Si totusi... Alaltaieri seara mi-a propus sa imi citeasca din manualul de fizica. Iar ieri mi-a citit povestea din manualul de engleza care i s-a parut lui foarte tare. Si a fost lunga. La sport a dansat si a povestit asta cu mandrie. Tot la sport a fost in alta saptamana, cel mai bun. Sper sa ii fie scurta perioada de tranzitie.
        

joi, 31 decembrie 2015

TANDRETURI

FRIGANEAUA Revin in casa cu Speedy. E tarziu, l-am scos eu pentru ca eram imbracata, abia venisem de la serviciu, iar copiii au spus ca isi fac singuri ceva de mancare. In casa miroase a friganele. Cristi rade, zicand ca mi se pare. Pe masa mai e doar una, pentru noi, parintii. I-o las lui Marius. "A fost foarte foarte buna", nu uita el sa le multumeasca.
SPANAC CU OU E decembrie, seara tarziu, ma dor picioarele, am gura uscata si mi-e foarte foarte foame. Marius se ofera sa imi faca de mancare. Sunt prea obosita sa protestez si el chiar isi ia rolul in serios. Prajeste un ou, incalzeste spanacul. Sta langa mine cand mananc. Simt ca sunt iubita.
Un domn trecut de prima si a doua tinerete, se straduia sa deschida usa de la scara sa. Vantul diminetii ii flutura halatul rosu strans in graba pe corp, iar mainile ocupate cu doua cafele fierbinti si doua briose mari, de la Mege Image-ul din colt, nu reuseau sa potriveasca cheia.
In masina, un domn si o doamna. Doamna vorbeste intruna, argumenteaza, ataca, acuza. Domnul tace, din cand in cand ridica din umeri si da din cap aprobator. La un moment dat, doamna respira, fericita ca pusese punctul pe I. Domnul se apleaca spre ea si cu un zambet tandru spune: "Da PUFULETULE!" Doamna zambeste pentru o fractiune de secunda, apoi isi continua sporovaiala.

PERLE

Buzunarele astea nu vor sa imi dea lucrurile... Duminica, 23.11.2014, Cristian - De ce iti bagi mainile in buzunare, ai manusi, tot ti-e frig?... - Mi-au obosit! De la atata mers si le-am miscat atat pe langa mine... Joi, 7.10 dimineata, 27.11.2014, Cristian

luni, 12 octombrie 2015

STAI INIMA

L-am vazut alergand, cu soarele-n par si bratele intinse spre mine. Radea cu toata fiinta lui. "Le-am vazut si-am stiut ca o sa iti placa!" Cristian

joi, 30 octombrie 2014

Intoarcerea din Italia - 2014 - prima saptamana

Cristian a plans. In masina pana la aeroport, aici in masina pana acasa. Cu o zi inainte canta. Mihai e bine. Vrea parcuri. N-a plans, pare ca are la ce se intoarce. In mijlocul jucariilor de acasa au ales sa joace sah. Sahul e ultima pasiune, are iz de plaja si soare si familie. Eu dorm in patul lui Cristi si ma invelesc cu plapuma mea de copil. Ma asez in pat cand nu-mi mai pot pacali spatele si ma trezesc inainte sa sune ceasul. Ca in parioada de pregatit cuibul, doar ca nu-s insarcinata. Am fost la piata. La sala. La concert. Inima mea bate drumurile cunoscute, ochii resimt emotii. Cristi mi-a cerut concertul. Si vrea si teatru: la Ion Creanga. Dialog de crescut inima: - Ma bucur ca iti amintesti asa multe din copilaria mica. Stii, multi oameni nu au amintiri de cand erau asa mici. - Poate ca lor nu li se intamplau atat de multe lucruri deosebite. Biciclete. Baieti mari evadand si cucerind libertatea parcului. Mihai explicandu-i lui Cristi ca mami munceste. Cristian trezindu-se pentru scrima. Docil si muncitor. Acceptand ca va mai invata o limba. Si cerand ciorba de sfecla. Cristian muncind la karate. Apolodor. Distractie de copii frumosi. Cristian citind si cantand. Noi cantand pe drum din Mary Poppins. Emotiile scolii, rabufnite tarziu, dupa chiuiala de la culcare. Pe doua voci, de teme si de drum. Nu vreau la scoala. Eu nu vreau la scoala! Am emotii pentru Mihai. De colegi, de profesori. De profesori mi-e teama. Incepem scoala. Dupa 3 ani de liniste, vom putea face fata sistemului? Sa nu ne-nghita. A fost o saptamana frumoasa. Cu soare si liniste, cu saci si multi multi pasi. Mi-e bine. Multumesc!

miercuri, 1 octombrie 2014

MECIUL

A intrat pe terenul de baschet si s-a asezat langa gard. Doi baieti mari, probabil in anul 2-3 de facultate, prietena lor si cativa pusti, incepusera deja un meci. Pareau sa se stie unii cu altii, oricum, diferenta de varsta nu punea probleme, cei mari exersau mai mult avand grija sa joace toti. Ma uitam la Mihai cum statea; calm, nici un semn de nerabdare, nici un pas spre ei. Fara urma de frustrare, doar prezenta lui acolo spunea ca vrea sa intre. Dupa un timp l-au introdus, ca un firesc al locului, in joc. Retinut la inceput, cu pase precise si fara sa-si piarda firea, Mihai s-a asezat spre aparare, asa cum ii e obiceiul in jocurile de grup. Recupera fara sa forteze, ducea mingea spre cos, apoi pasa. Curat, fara greseala, de parca se stiau de cand lumea. Jocul s-a incins, fazele au devenit rapide, cei mari jucau frumos si de drag. Mihai a inceput sa tasneasca si sa arunce la cos. Nici nu se mai vedea ca abia le ajungea la umar celor mari. Si-au inceput sa se mire. Si sa-l felicite. Frumos, tasnind ca o sageata, riscand calculat. Il priveam de pe o banca de alaturi inmarmurita. Cata frumusete si cata eleganta in copilul acesta. Ce flacara e in el. Cat de finut si de puternic poate fi.

marți, 1 aprilie 2014

HAPPY DAYS

Mihai oferindu-se sa ma ajute. Cristian dandu-mi un pupic. Atat de diferiti si atat de minunati in individualitatea lor. Cristian desenand din proprie initiativa. Mihai cautand perfectiunea in desenarea unui pumn. Rasul lor, in hohote sanatoase, nestavilite. Chicotelile nocturne, soaptele secrete in spatele unor ziduri de carton. Certurile lor terminate firesc, cu joaca. Mihai intelegand, mai bine ca noi, mesajul unui film. Mihai contrazicand, capos pana la lacrimi. Mihai pe care-l pot pupa fara sa ma aplec... Mihai luandu-ma in brate, cu drag, ca pe un copil. Cristian luptandu-se cu succesul lui Mihai. Cristian adoptand concepte matematice de parca le stia de cand s-a nascut. Momentul cand, intr-un grup strain, s-a departat de fratele lui, s-a asezat in primul rand si a ridicat mana. Cristian povestind, inventand, visand. Cristian jucand tenis. Mihai antrenandu-se si dand frau liber tuturor temerilor si ambitiilor. Mihai in echipa de baschet a scolii. Mihai scriindu-si numele in japoneza. Mihai depasindu-se fizic in fiecare zi. Si pe fundal, scoala ca o constanta de liniste si de incredere, cu profesori admirati si deveniti model, cu prietenii frumoase. Iar acasa au inflorit, pentru a treia oara, ciresii.